Un sat pierdut printre codrii Olteniei, care are parte de un peisaj natural fantastic și de o poveste aparte, poate deveni un adevărat paradis turistic. Singura condiție: să se păstreze ceea ce există, iar noul să fie în spiritul locului.
Firijba este cel mai izolat dintre satele comunii vâlcene Popești. Este și cel mai vechi sat din țară, fiind locuit neîntrerupt, în opinia istoricilor vâlceni, încă de pe vremea dacilor.
În secolele XIX și XX, Firijba a fost un sat al tăietorilor de lemne. Colibele lor erau în mijlocul pădurii, iar, încetul cu încetul, aceștia au „dresat” natura și au făcut mici grădini în jurul caselor. Colibele risipite au devenit deodată un cătun în toată regula.
- Limbajul Tăcut al Posturii: Psihologia, Cultura și Moda din Spatele Gestului de a Încrucișa Picioarele
- Impactul Păsărilor cu Fereastra: Interpretări și Superstiții în Tradiția Românească
- Concediu fără plată pentru bugetari: Guvernul pregătește o nouă măsură de austeritate care ar putea afecta zeci de mii de angajați
Forța oamenilor de aici a dat naștere și unor legende. Povești cu un important miez de adevăr care, acum, pot servi în interes turistic. Se spune că în aceste locuri trăiau bărbați de doi metri, care cărau de unii singuri, cu spinarea, bușteni uriași, pe care i-ar ridica cu greu chiar și 2-3 oameni împreună. Acești oameni erau rareori văzuți jos, la lunca râului.
În această comunitate închisă, a oamenilor codrilor, și femeile erau vânjoase, oarecum masculine, „cu o uitatură aspră”, după cum își amintesc bătrânii locului.
Cei tineri și în putere aduceau lemnul din păduri, iar cei mai în vârstă îl prelucrau cu o pricepere rar întâlnită. Unii dintre cei mai buni meșteri în podele și uși erau cei din Firijba, arată un reportaj publicat de ramnicuvalceaweek.ro.
Un sat cu aer curat și grădini fără îngrășăminte
Acum, satul e îmbătrânit, însă o nouă șansă se ivește: cea a turismului. În Firijba, din datele primăriei, mai sunt 32 de case și doar 11 familii. Toate de vârstnici. Cel mai tânăr om cu buletin aici are 80 de ani. Însă „toți lucrează [câmpul sau grădinile – n.r.], cară lemne și sunt sănătoși, fără doctori”.
Însă aceste case sunt adevărate monumente pentru istoria satului românesc. Satul în sine, pe care se merge încă pe un drum pietruit, este un minunat loc uitat în secolele trecute.
Potrivit specialiștilor austrieci în turism, satul ar putea fi o adevărat bijuterie agroturistică, un loc perfect pentru ca turistul să cunoască farmecul naturii și să trăiască, fie și pentru câteva zile, într-un mediu complet natural, nepoluat, curat. De exemplu, Firijba e un sat în care îngrășăminte chimice nu au folosite niciodată în grădini. Acest sătuc are un aer chiar mai curat decât Govora, una dintre cele mai cunoscute stațiuni balneare din Vâlcea.
Planurile primăriei și ale investitorilor țintesc construirea unui sat tradițional de la zero, după modelul caselor din zonă.
Satul părăsit devine turistic. Poate chiar un paradis
Primăria din Popești a reușit deja să atragă fonduri consistente pentru Firijba. Cătunul va avea drum de acces, pentru a fi accesibil și pe timp de iarnă. Vor fi deschise trasee turistice marcate, vor apărea primele pensiuni. Însă, România are o întreagă poveste neagră a locurilor frumoase urâțite de „avalanșa” turistică. Stațiunea Rânca, aflată la câteva zeci de kilometri depărtare, e victima construirii fără cap, în ciuda investițiilor masive din ultima vreme, în pârtii de schi moderne și în cel mai înalt drum montan din România. Cartierele de vile, unele construite cu un prost gust evident, epatant, au distrus peisajul.
Cu astfel de ”antecedente”, e imposibil să nu te întrebi dacă la Firijba se va întâmpla altfel, mai bine, mai frumos. Primăria are deja zeci de cereri de teren, cătunul va deveni cu siguranță, peste câțiva ani, satul de vacanță al județului. Însă, autoritățile – de la primărie la prefectură și oficialii din domeniul turismului – au obligația ca Firijba să rămână satul de vis de acum. E așa de 2000 de ani, ar fi un adevărat dezastru să fie distrus.
Sursa: greatnews.ro
