Swoads analizează amprentele vizuale ale obiectelor. Se uită la nuanțe, la forme, la contururi și la distribuția elementelor din imagine. Algoritmul poate găsi asemănări chiar dacă o parte din pictură a fost acoperită, modificată sau eliminată.
Swoads poate recunoaște și fragmente din opere de mari dimensiuni, tăiate și vândute separat. La altarele pictate, de exemplu, porțiuni diferite pot ajunge pe piață ca obiecte independente. Sistemul poate face legătura între ele, chiar dacă fiecare fragment nu mai păstrează aspectul inițial.
„Mașina nu obosește niciodată”, spune Rapicavoli, explicând avantajul automatizării. Unele verificări ar cere foarte mult timp dacă ar fi făcute exclusiv de anchetatori.
Italia avea deja o infrastructură importantă împotriva furturilor de patrimoniu. Din 1969, carabinierii păstrează o bază de date cu obiecte culturale dispărute, de la picturi monumentale furate din biserici până la artefacte romane și etrusce excavate ilegal.
Colecția are peste un milion de înregistrări și este considerată cea mai mare bază de date de acest tip din lume. Informațiile sunt completate permanent din sesizările autorităților specializate și ale serviciilor vamale. Nu toate obiectele au însă fotografii disponibile.
Potrivit lui Rapicavoli, de la introducerea sistemului Swoads, în noiembrie 2023, echipa sa a recuperat peste 300 de picturi și sculpturi de mari dimensiuni. A recuperat și mai mult de 165.000 de obiecte mai mici. Printre ele sunt monede, medalii, scrisori, manuscrise, obiecte religioase, timbre și cărți poștale. Valoarea totală depășește 203 milioane de euro.
Sistemul nu se limitează la fotografiile polițiștilor de la târguri și expoziții. Pe măsură ce comerțul cu artă s-a mutat tot mai mult pe internet, Swoads a fost adaptat pentru a monitoriza cataloagele caselor de licitații, platformele comerciale, rețelele sociale și chiar site-urile de pe dark web. Algoritmul poate compara permanent imaginile publicate online cu înregistrările din baza de date.
Un alt caz a fost rezolvat în 2026. Polițiștii din Torino au recuperat pictura „Riposo Della Pastorella” („Odihna păstoriței”), realizată de Filippo Palizzi. Lucrarea fusese furată în iunie 1972 dintr-o galerie de artă modernă. După mai bine de cinci decenii, sistemul a identificat-o într-un anunț publicat pe site-ul unei case de licitații.
Chiar dacă rezultatele sunt importante, specialiștii atrag atenția că inteligența artificială nu poate rezolva singură traficul ilegal de artă. Carina Popovici, cofondatoarea companiei Art Recognition, care folosește AI pentru autentificarea operelor, explică că asemenea sisteme pot identifica asemănări între o imagine și un obiect declarat furat. Nu pot însă afla automat cine este hoțul și nu pot recupera o lucrare care nu a fost raportată autorităților.
Timothy Carpenter, fost șef al echipei FBI pentru infracțiuni împotriva patrimoniului artistic, consideră că tehnologia trebuie însoțită de o echipă suficient de mare de anchetatori, care să verifice fiecare indiciu. El compară resursele din Italia, unde aproximativ 300 de persoane sunt repartizate unității specializate în infracțiuni de artă, cu cele ale FBI, care a avut cel mult 24 de angajați în echipa dedicată acestui domeniu.
Există și limite tehnice. Algoritmii pot întâmpina dificultăți când trebuie să recunoască obiecte tridimensionale fotografiate din unghiuri diferite. O vază fotografiată din față în raportul de furt poate să nu fie identificată dacă apare într-un anunț online fotografiată din spate. Calitatea datelor folosite la antrenarea sistemului influențează, de asemenea, rezultatele.
O altă problemă ține de copii și replici. Baza de date poate include obiecte declarate furate, fără ca autenticitatea lor să fi fost stabilită definitiv. Interpol a explicat, de exemplu, că înregistrarea referitoare la tabloul „The Melon Eaters”, atribuit lui Bartolomé Esteban Murillo, nu înseamnă că originalul păstrat la Alte Pinakothek din München a fost furat. În baza internațională sunt înregistrate și alte versiuni ale picturii, dispărute din Roma în 2009 și din București în 1998.
Tehnologia poate fi folosită și de infractori. Ei pot modifica digital fotografii, pot falsifica documente de proveniență sau pot crea obiecte sintetice pentru a induce în eroare anchetatorii. Din acest motiv, echipele italiene lucrează la extinderea sistemului și la conectarea bazelor de date internaționale până în 2027.
Alte țări dezvoltă deja instrumente similare. Turcia a folosit AI pentru recuperarea unor plăci ceramice din secolul al XV-lea, găsite în Marea Britanie. Franța are platforma Arte-Fact, iar instituțiile culturale din Germania folosesc Kiku. În Statele Unite, cercetătorii analizează obiecte provenite din Cambodgia și documente despre operele jefuite de naziști. Interpol pune la dispoziție ID-Art, o aplicație care permite compararea imaginilor cu informațiile din bazele sale de date.
