Când vine vorba despre cele mai mari orașe din România, gândul ne zboară automat la București, Cluj-Napoca sau Timișoara. Sunt metropole cunoscute, cu o dezvoltare economică rapidă, infrastructură în continuă extindere și populație numeroasă. Însă, surpriza vine atunci când ne uităm nu la câți oameni locuiesc într-un oraș, ci la cât de întins este teritorial.
Aici, harta se schimbă complet. Numele grele dispar, iar în locul lor apare o localitate despre care mulți români nici măcar nu au auzit. Un oraș mic, ascuns între munți, cu o populație de doar câteva mii de locuitori, dar care ocupă primul loc în clasamentul celor mai întinse orașe din România.
Broșteni este orașul care, în ciuda dimensiunii reduse a populației, reușește să-i detroneze pe toți din punct de vedere al suprafeței administrative. Aflat în județul Suceava, în nordul țării, acest oraș montan se întinde pe nu mai puțin de 594,66 kilometri pătrați. Pentru comparație, Bucureștiul, capitala țării și cel mai populat oraș, ocupă o suprafață de doar 240 km² – de peste două ori mai mică.
Broșteni are puțin peste 6.000 de locuitori, dar se întinde peste dealuri, văi, păduri și sate dispersate, ceea ce explică dimensiunea sa geografică neobișnuit de mare. A fost declarat oraș oficial în anul 2004, prin Legea nr. 83, alături de alte localități rurale care au primit același statut în acel val de reconfigurări administrative, relatează FANATIK.
Secretul din spatele întinderii sale îl reprezintă faptul că Broșteni include mai multe sate și cătune pe teritoriul său: Holda, Frasin, Dârmoxa, Cotârgași, Neagra și altele. Deși din punct de vedere urban nu se poate compara cu marile centre, Broșteni deține un teritoriu vast, majoritar montan, cu zone greu accesibile, dar de o frumusețe naturală impresionantă.
Este un oraș în care urbanul și ruralul se întrepătrund, iar densitatea populației este extrem de redusă. O așezare liniștită, departe de agitația orașelor mari, dar cu o poziționare geografică ce îl face unic în România.
Broșteni nu este singura surpriză din clasament. Pe locul doi în acest top se află Vișeu de Sus, din județul Maramureș, cu o suprafață de 443,06 km². Cunoscut mai degrabă pentru Mocăniță – trenul cu abur care atrage mii de turiști anual – Vișeu este, la rândul său, o așezare cu întindere vastă și peisaje montane spectaculoase.
- Motivul pentru care aluatul de cozonac nu crește: Greșelile comune ale gospodinelor în prepararea lui
- Când stoarceți lămâile, nu faceți greșeala de a arunca sâmburii: aceștia valorează cât aurul atunci când sunt folosiți corespunzător
- Surpriză uriașă: Acesta este cel mai mare oraș din România, și nu e nici București, Cluj, Iași sau Constanța!
Săcele, din județul Brașov, ocupă locul trei, cu 320 km². Este urmat de Petrila (Hunedoara) – 308,68 km², Tismana (Gorj) – 307,79 km², Cisnădie (Sibiu) – 277,13 km², Brașov – 267,32 km², Ciacova (Timiș) – 252,76 km² și Uricani (Hunedoara) – 251,41 km².
Așadar, topul orașelor din România după suprafață aduce în față nume mai puțin cunoscute, dar cu teritorii vaste, în mare parte datorită reliefului și organizării administrative.
Dacă schimbăm criteriul și ne uităm la populație, harta se reconfigurează. Bucureștiul rămâne lider absolut, cu aproximativ 1,9 milioane de locuitori, potrivit datelor din 2019. Este urmat de Cluj-Napoca, care a depășit pragul de 286.000 de locuitori și continuă să crească în ritm accelerat.
Clujul a devenit în ultimii ani un centru economic, universitar și tehnologic de referință. Cu toate acestea, suprafața sa nu este nici pe departe comparabilă cu cea a orașelor din fruntea clasamentului geografic. Este un exemplu clar că dezvoltarea urbană nu depinde neapărat de întindere, ci de organizare, investiții și dinamismul comunității.
Timișoara, Iași, Constanța și Craiova completează topul orașelor mari ca număr de locuitori, însă niciuna dintre ele nu se apropie, ca întindere, de recordul stabilit de Broșteni.
Cazul Broșteni este o lecție interesantă despre percepții. Deși, la prima vedere, cele mai „mari” orașe ar trebui să fie cele mai dezvoltate sau cele mai populate, realitatea este mult mai nuanțată. Suprafața unui oraș nu reflectă automat densitatea sa urbană sau importanța sa economică, ci mai degrabă contextul geografic și istoric în care s-a format.