Landsbergis consideră că ambiguitatea termenului poate deveni un refugiu politic periculos pentru liderii occidentali.
„Hibrid înseamnă că nu vom face nimic. Am construit acest termen din punct de vedere lingvistic, ceea ce ne-a permis să ne ascundem în spatele lui: «Este hibrid, nu e nimic». Dacă Rusia bombardează o centrală electrică lituaniană, un aeroport sau chiar o școală, mă tem că acest lucru va fi calificat drept «hibrid», pentru a evita discutarea unui răspuns serios”, a afirmat șeful diplomației de la Vilnius.
Termenul reunește mijloace extrem de variate: sabotaj, atacuri cibernetice, operațiuni informaționale, presiuni economice și acțiuni clandestine. Tocmai această întindere îl face vulnerabil la critici, potrivit jurnaliștilor francezi.
Jean-Baptiste Jeangène Vilmer, fostul director al Institutului de Cercetare Strategică al Școlii Militare din Franța, subliniază că expresiei i se reproșează adesea că este „prea vagă, prea largă”, devenind un „sac comod” în care pot fi introduse aproape toate formele de confruntare.
Europa nu a rămas complet pasivă în fața acestor amenințări. Statele membre au recurs la expulzări de diplomați și la sancțiuni economice. Au fost folosite și controale sporite asupra navelor din flota-fantomă rusă, precum și măsuri de combatere a dezinformării. Întrebarea rămâne, însă, dacă aceste instrumente impun costuri suficient de mari pentru a descuraja regimul de la Moscova să repete atacurile.
Potrivit unui raport al Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride, Rusia urmărește „să satureze ecosistemul european de securitate”. Raportul cere o ripostă promptă, care să sancționeze dur adversarul.
Identificarea clară a responsabililor rămâne, totuși, principala barieră. Fără dovezi incontestabile, guvernelor europene le este greu să lege oficial un incident de autoritățile ruse și să justifice o ripostă directă.
„Rusia folosește tot mai multe mijloace letale în această confruntare. De aceea este important ca, de partea noastră, să identificăm și să indicăm cât mai des posibil responsabilii acestor acte, pentru a putea răspunde proporțional”, a concluzionat Teija Tiilikainen, directoarea centrului de excelență.
Cazul din România ilustrează perfect ce e în joc. Ține de stabilirea rapidă a autorilor, de documentarea legăturilor dintre operațiunile din mai multe state și de asumarea unui răspuns european comun, capabil să neutralizeze rețelele de sabotaj.
