Un profesor de sport care, în urma unui accident petrecut în urmă cu cinci ani, și-a cărat singur mâna retezată de tren, a demonstrat că are o ambiție de fier. Nu a stat să-și plângă de milă, ci și-a canalizat toată energia către sutele de elevi, pe care i-a transformat în campioni.
În urmă cu cinci ani, un profesor de educație fizică din Bacău a trecut prin cea mai traumatizantă experiență din viața lui. La o trecere de cale ferată, din neatenție, lui Marius Vrânceanu i-a fost smuls brațul stâng.
Dând dovadă de un curaj ieșit din comun, bărbatul și-a luat brațul retezat de jos și timp de jumătate de oră a mers cu el la subrațul celeilalte mâini, sperând că va ajunge la timp la spital, iar medicii vor reuși să i-l pună la loc. Disperat, a încercat să oprească o mașină care să-l ducă mai repede la doctor, însă șoferii care l-au văzut plin de sânge, s-au speriat și în loc să oprească, au accelerat.
Într-un final, profesorul a ajuns la un spital din Bacău, unde medicii și-au făcut cruce când l-au văzut. Din păcate, brațul nu i-a mai putut fi salvat.
Chiar dacă nu a acceptat să-i plângă de milă cineva, simțea cum i se întunecă cerul de la o zi la alta: soția l-a părăsit, iar tatăl lui a murit de supărare. Fără să țină cont de prejudecăți, la numai patru luni după accident s-a întors la elevii lui, fiind convins că ei vor fi singurul motiv care îl vor ține pe linia de plutire.
Le plătește concursurile din banii lui
- Cum poți să afli online ce vechime ai în câmpul muncii și cât ai contribuit la fondul de pensii
- Crimă în Cosmopolis: Teodora Marcu, împușcată mortal de fostul iubit. Comunitatea este în stare de șoc
- Președintele ales al Poloniei, Karol Nawrocki, mesaj pentru Nicușor Dan: “Prietenia româno-polonă va continua”
”Eu am fost propriul meu psiholog, iar elevii mei mi-au dat energie să nu clachez. Din donații am reușit să-mi cumpăr o proteză bionică, doar că unul dintre degete nu mai funcționează și voi renunța de tot la ea, nu-mi permit nici măcar s-o repar. Mi-am dat seama că elevii mă acceptă fără să mă judece, iar eu mă simt mult mai bine fără acest obiect străin. Mi-a fost extrem de greu, dar ei mi-au fost mereu alături”, ne-a povestit profesorul de 32 de ani care în prezent predă educație fizică și sport pentru aproape 400 de copii din Bacău.
Astfel, într-o țară în care românii nu stau foarte bine la capitolul prejudecăți, acest tânăr profesor rămas cu un handicap sever după un accident înfiorător, reușește să-și depășească limitele. ”Elevii mei participă la atletism, am luat medalii cu ei la competiții naționale, locul 3 mai exact, la proba de tetratlon – locul 5, fac fotbal și handbal cu ei și-i pregătesc de campionate”, spune, mândru, profesorul, care recunoaște că de multe ori plătește din banii săi pentru ca elevii să poată participa la concursuri.
