În dorința de a-și construi un viitor mai bun, tot mai mulți tineri români aleg drumul străinătății, convinși că acolo îi așteaptă o viață mai prosperă. Printre ei s-a numărat și Ionuț Lazăr, un tânăr de 22 de ani din satul Deleni, județul Mureș, care a decis să lase pentru o perioadă în urmă turmele de oi și liniștea satului natal pentru a lucra în Germania, în domeniul construcțiilor.
Speranțele sale s-au lovit însă de o realitate dură. Munca era istovitoare, iar câștigul nu se ridica la nivelul așteptărilor. Deși lucra câte 12 ore pe zi, venitul era modest, iar dorul de casă și epuizarea zilnică l-au făcut să înțeleagă că adevărata bogăție nu se măsoară în bani, ci în liniștea pe care doar „acasă” o poate găsi.
Tânărul a povestit că în Germania a lucrat atât la construcții, cât și la demolări, pentru un salariu de 8 euro pe oră, în timp ce alți muncitori primeau chiar și 20 de euro pentru aceeași muncă. După o perioadă scurtă, epuizat și dezamăgit, Ionuț a decis să se întoarcă acasă.
„Se fac bani în străinătate, dar atâta e de greu de nu vă pot spune! Dorul de casă, dorul de țară, de familie… Când veneai acasă pe la șase, șapte seara, nici să mănânci nu-ți mai venea, numai să te pui în pat voiai. Eram frânt de oboseală”,
a povestit Ionuț Lazăr.
Revenit la Deleni, tânărul a investit cei 1.200 de euro strânși în Germania în câteva oi, punând astfel bazele unei mici ferme. Păstoritul este o tradiție veche de trei generații în familia sa, iar el spune că se simte împlinit pentru că a ales să continue drumul început de bunicul și tatăl său.
Astăzi, Ionuț preferă simplitatea și libertatea vieții la sat, departe de zgomotul orașului și de stresul din străinătate.
„Sunt oameni care își vând casa și se duc la oraș, dar pe mine nu m-ar lăsa inima. Eu nu pot trăi în aglomerația aia, eu vin nebun de-acolo. Acasă n-ai stres, n-ai griji, ești oarecum în Raiul tău, ca pe o apă lină, așa… ești liniștit!”,
a mai spus tânărul.
Povestea lui Ionuț Lazăr este una dintre multele care arată că, uneori, drumul spre fericire nu duce peste hotare, ci se întoarce acolo unde totul a început: acasă.
