Igor Cuciuc nu își mai găsește liniștea după moartea subită a fiicei lui. Iată ce mesaje transmite artistul în fiecare zi, în memoria Andreei.
Igor Cuciuc și soția acestuia trec prin momente cumplite, după ce și-au înmormântat singurul copil. Iată ce mesaje sfâșietoare transmite artistul de la tragedia care i-a marcat viața.
Vestea că Andreea Cuciuc s-a stins subit la doar 17 ani a picat ca un trăsnet pentru rudele, familia și prietenii acesteia. Nimeni nu se aștepta ca tânăra să se stingă din viață atât de devreme.
Andreea a murit chiar în ziua în care a participat la balul bobocilor. Tatăl ei, Igor Cuciuc, cânta în momentul în care aceasta se zbătea între viață și moarte. Veste că prințesa lui nu mai este în viață l-a distrus pe artist.
Cântărețul și soția acestuia trăiesc acum cea mai cumplită perioadă din viața lor. Aceștia își plâng fiica încontinuu, iar pe rețelele sociale transmit în fiecare zi mesaje pline de durere, poezii, clipuri video și poze, care îți rup sufletul.
”Ultima mea melodie/ Andreea Cuciuc
Tată drag, suflet cântător,
Printre corzi trăiai al meu fior,
Dar azi te privesc din cer tăcut,
Și-ți las o notă din tot ce-am avut.
Am plecat prea repede, știu bine,
Dar cântecul tău mai curge prin mine.
În fiecare strună ce-o atingi,
Eu sunt acolo, să nu mă stingi.
Ți-am fost refrenul blând, curat,
Un vis în ritmul vieții dat,
Acum sunt șoapta vântului ușor,
Și lacrima ta în cântec dor.
Când vei cânta, să-ți amintești,
Că muzica noastră n-o sfârșești.
Din fiecare acord ce-l vibrezi,
Se naște dorul ce-l luminezi.
Nu-i sfârșit, tată, e doar o pauză,
Într-o partitură ce-i prea frumoasă.
Iar când arcușul va fi greoi,
Eu voi dansa prin sunet cu noi.
Să cânți mereu, să fii întreg,
Căci sufletul meu nu vrea să-l negi.
Din stele te privesc și-ți spun
Tată, muzica ta m-a făcut acum.”, acesta este una dintre poeziile sfâșietoare publicate de artistul Igor Ciuciuc.
În urmă cu câteva ore, artistul a mai publicat o poezie emoționantă despre Andreea.
”Poezie „Andreea lumina ochilor noștri”
Ce frumos era mai ieri, când mama te-a adus pe lume,
Erai copil meu dorit, mult așteptat, copilul meu minune,
Erai o rază de făptură, din dragostea noastră curată,
Îi mulțumeam lui Dumnezeu, că mi-a dăruit o fată.
Noi te creștea-m cu drag și dor, erai o rază sclipitoare,
Iar inimile noastre înfloreau, văzând cum crește fata mare.
De mică tu ne-ai cucerit și ne-ncântai cu glas de ciocârlie,
Erai izvorul nostru plin, de dragoste și bucurie.
Cu pași mărunți, grăbiți, sub ochii noștri plini de vise,
Noi ne rugam celui de Sus, să-ți fie toate drumurile scrise,
Visam să fii acea rază de soare, să ai o viață minunată,
Și ca să-ți vezi departe împlinirea, de fericire încercată.
Orice dorință, era lege, erai scumpa fetița noastră,
Îți ofeream ce-aveam mai bun, erai o pasăre măiastră,
Cu drag pășeam în viitor, să te vedem pe scena mare,
Eram convinși, că Tu vei fi, o stea frumoasă sclipitoare.
Dar visele s-au risipit, căci soarta n-a fost milostivă,
Și prea devreme te-a răpit din viața noastr-a mea copilă…
Și ai lăsat în urma Ta, doar lacrimi și o rană -adancă…
Ce nu se va mai vindeca, ce va continua mereu să plângă…
Pământul geme, e și el pustiu și toată casa noastră e pustie…
Căci glasul tău nu mai răsună c -altă dată plin de bucurie…
Dar cred că -n ceruri, printre îngeri, Andreea cânți de fericire
Și ne trimiți de sus o rază de -alinare și iubire.
Vom ține vie amintirea ta, FETIȚA noastră preaiubită,
Ne vom ruga lui Dumnezeu, să fii acolo sus, Tu fericită…
Nu te uităm nicicând Andreea! Copilul nostru blând,
Doar știm că într-o zi, ne -om întâlni în Raiul sfânt…”, este poezia publicată de Igor Cuciuc.
