David Popovici a făcut din nou istorie pentru România, cucerind aurul în proba de 100 de metri liber la Campionatul Mondial de la Singapore. Într-o finală spectaculoasă, pe care a întors-o decisiv în favoarea sa, tânărul înotător a demonstrat din nou de ce este considerat un fenomen.
Plecat de pe culoarul 5, David Popovici a avut un start mai lent, fiind pe locul al treilea după primii 50 de metri. Însă, printr-o revenire caracteristică, a reușit să obțină victoria. După cursă, sportivul a vorbit despre starea sa de spirit și strategia adoptată.
Secretul victoriei și modificarea care a adus aurul
„În doar câteva cuvinte: mă bucur foarte mult să fiu aici. De obicei, cel care câștigă e cel care e puțin mai bun decât ceilalți. Mi-am imaginat că sunt singur și fac ceea ce fac cel mai bine. Mi-am pus ziduri în jurul meu. E ceva ce mi-am îmbunătățit față de anul trecut, și la 200 de metri, și la 100 – înotul pe sub apă. Pentru mine a funcționat tactica asta. Mă bucur foarte mult”, a mărturisit David Popovici. Declarația sa subliniază importanța concentrării mentale și a unei tactici bine puse la punct, care a inclus îmbunătățirea înotului subacvatic.
- Ella Vișan, surprinsă în ipostaze fierbinți cu ispita masculină. A uitat complet de logodnic!
- Se schimbă regulile: nu vom mai primi garanția de 50 de bani pentru ambalaje. Ce se întâmplă cu sistemul SGR în România
- David Popovici, aur la Mondialele de la Singapore! Ce i-a spus Kyle Chalmers pe podium: „Nici nu știi ce bucuros sunt…”
Vulnerabilitatea unui campion: Teama de a-și atinge potențialul
În spatele acestor reușite uriașe se ascunde însă o poveste mai puțin știută, un moment de vulnerabilitate rar întâlnit la sportivi de top. David Popovici a recunoscut că, cu doar 3 zile înainte de startul competiției, s-a confruntat cu o teamă profundă care l-a făcut să ia în calcul întoarcerea acasă.
„Cu 3 zile înainte să înceapă concursul, am pățit ceva ce nu am mai pățit niciodată. Și anume: să îmi fie frică, să îmi doresc să mă întorc acasă. M-a cuprins frica asta, am început să mă uit inclusiv după bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să-i anunțe pe toți că nu voi mai putea concura. Îmi părea rău de toți. Și-au luat bilet, familie etc. Simțeam că nu pot să mai continui. Nu dintr-o frică de a pierde sau de a nu merge timpii pe care îi aștepta lumea să-i ating, ci dintr-o frică de a-mi atinge propriul potențial”, a spus Popovici după cursa de la 200 de metri. Această mărturisire oferă o perspectivă umană asupra presiunii și provocărilor cu care se confruntă sportivii de elită, chiar și cei care par invincibili.
