O scrisoare impresionanta adresata de o femeie sotului ei, sofer de camion, a fost publicata pe pagina Povesti de prin parcari. Mama a doi copii, femeia i se confeseaza sotului, spunandu-i ca ii intelege sacrificiu dar si l-ar dori mai mult timp alaturi de ea si de familie.
Redam mai jos postarea integrala.
Scrisoare catre sotul meu, sofer pe autocamion…
Ma chinui sa scriu aceste randuri de cateva saptamani, probabil pentru ca sunt putin coplesita de treburile de acasa, de copii, de teme, de cumparaturi, plati si datorii… e greu fara tine! Cu toate ca imi vine sa rad: oricum nu faceai nimic daca erai acasa, dar erai alinarea mea prin simpla ta prezenta, faptul ca te stiam la tv sau te auzeam sforaind in pat in timp ce eu imi smulgeam parul cu bebita care nu voia sa doarma de nici un fel mai bine de jumatate de noapte, imi dadeai putere!
Stii… de multe ori imi spuneai ca nu mai ‘fug‘ in fiecare seara la tine… dar daca ai sti tu te de cate ori am venit seara si te- am privit dormind sau te am mangaiat si am fugit repede la micuta care incepea sa planga sa nu te trezeasca si pe tine, macar unul din noi sa poata dormi… acum ma trezesc noaptea si strang copilasii la piept si plange sufletul in mine ca mai sunt 2 luni pana ajungi acasa…
Dar vezi tu, eu ma vad pe mine… dar pentru tine cum o fi noaptea? In cabina mica si intunecata… singur… poate si flamand, poate si dupa o zi grea… Fara cineva sa te aline, te uiti la telefon – poate suna de acasa… groaznic! Nu e un secret si tu stii ca eu mereu am spus ca nu pot sta departe de copii – sa nu crezi ca nu stiu sacrificiul pe care il faci sa ne platim datoriile si apoi sa punem ceva deoparte, sa nu crezi ca nu stiu cate induri… doar cand ma gandesc ma trec fiori si imi pare rau ca nu iti acord mult mai multa atentie ! Este adevarat, vorbim de multe ori pe zi dar cele mai multe ori in graba… fie plange copilul, fie ajungi tu la vama sau terminal, apucam sa ne spunem problemele sau ce e nou, dar prea putin sa ne deschidem sufletul pentru ca invartim cutitul in rana…
Sa nu te gandesti vreo clipa ca nu stiu cat e de greu pentru tine, departe de noi, departe de cei pe care ii cunosti, de obiceiurile tale… pur si simplu de un pat, un pat normal… stiu cat iti lipseste, o mancare calda in timp ce te uiti la tv… nu de o bucata de salam scoasa la repezeala din frigider cu o bucata de paine in timp ce conduci… sau de o ciorba si un gratar facute afara sau intr un container in timp ce iti ingheta toate cele cateva ore sau poate chiar toata ziua! Stiu cat iti lipseste… un dus facut in tihna si un moment de relaxare, nu un dus facut la repezeala cu apa calda sau mai putin calda … in cel mai fericit caz, daca nu o baie cu serverele umede… O masina de spalat si un uscator, nu sa stai sa speli la mana pe frigurile astea sau sa prinzi o masina de spalat cand nu mai ai ce sa imbraci si sa stai cu ele intinse in cabina peste tot vreo cateva zile sa se usuce – numai imaginea din mintea mea ma face sa intreb: tu cum rezisti, iubire?
Dar oare nu ai tu dreptate cand vii acasa sa iti cumperi ce mancare iti place sau sa iti gatesc ce mancare iti place, dar oare nu ai tu dreptate ca vrei sa fiu langa tine seara? Dar oare nu ai tu dreptate ca vrei sa te relaxezi? Dar oare nu ai tu dreptate ca vrei atentie din partea mea si a copiilor?
DA! Ai mare dreptate si vreau sa ma ierti ca de multe ori cand esti acasa:
– pregatesc 2 feluri de mancare, pentru bebic si pentru cea mare… De multe ori nu fac ceva special si pentru tine, dar nu o fac intentionat… e din instinct, pentru ca eu de multe ori nu mai apuc sa mananc …
– iarta-ma ca nu te trezesc cu cafeaua facuta, mereu imi imaginez cand vii acasa cum te trezesc cu cafeaua si micul dejun in pat in timp ce te sarut sfios, dar vezi tu… cand tu te trezesti eu deja am cateva ore bune de cand sunt treaza si trebuie sa bag bebicul la culcare…
– iarta-ma ca ma plang la tine ca stai prea putin cu copii, dar o fac sa ma descarc pentru ca, atata cat ai fost tu plecat nu am avut la cine, si nu vreau sa caut pe altcineva la care sa ma plang , eu stiu ca ti a fost dor de noi, eu stiu ca ai vrea sa stai cu micuta in brate mereu si vad pe chipul tau cum te doare de fiecare data cand vii acasa si imi spui ” nu ma mai cunoaste micuta, plange “- nu pot descrie ce durere si ce suferinta simt eu… la tine… depaseste cu mult imaginatia… dar eu nu cred ca te a uitat, eu cred ca asa isi manifesta ea sentimentele… e ca si cum te cearta pentru cat ai fost plecat apoi ii trece… pentru ca te iubeste!
Si se bucura ca esti acasa, ca esti langa noi… Dar luna in care esti acasa trece atat de repede! Uneori cred ca viata e nedreapta, dar trebuie sa luptam unul pentru celalat, pentru copii!
Dragoste si respect avem deja – eu te iubesc si stiu ca si tu ma iubesti, avem doi copii minunati… avem nevoie sa ne mentinem sanatosi si puternici, sa trecem peste toate greutatile – si in iad daca vom cadea, ne ridicam, ne scuturam si plecam mai departe… in 2 totul e mai usor !
Eu stiu ca cel mai greu pentru un sofer este urmatorul km… pentru ca NU stii ce te asteapta, pentru ca mereu esti pe drum.. 8 ore… pe naiba cu modul lor de calcul ca mereu imi ies 10-12 ore!
Vezi tu, ne cream obiceiuri diferite, uitam sa ne exprimam liber, uitam prea multe lucruri mici si nesemnificative, dar care ne tin uniti… Te uiti cate se intampla, cate familii despartite, cate familii nenorocite din cauza neatentiei sau a unor accidente stupide, la cate pericole sunt in jurul tau zi de zi! Pai crezi ca eu dorm linistita vreodata seara cat esti tu plecat ?
Chiar astazi am auzit un sosotit in spatele meu cand am fost sa iau fata de la scoala “asta are barbatul plecat afara, e sofer de camion, ce ii pasa?” Mi au dat lacrimile, ce imi pasa? Dar oare ea stie cata suferinta macina in sufletele noastre, oare ea stie cat e de greu sa cresti si sa te ocupi de 2 copii singura si o casa si toate cele la pachet? Dar ea stie ce inseamna sa traiesti intro masina asa cum stai tu? Nu stie, doar vorbeste… Si multa lume vorbeste asa si multa lume zice ca e super sa fii sofer de camion… da, poate pentru pustanii care au terminat liceul si abia asteapta sa faca o “escapada de unde ies bani” departe de parinti, dar pentru noi… pentru o familie… e tare greu.
Am scris poate prea mult, dar prea putine ganduri asternute, sa fii sofer de camion e greu – adevarat, dar si pentru cei de acasa e greu… se fac sacrificii din amindoua partile, iar banii nu iti ajung sa te imbogatesti, ci doar sa supravietuiesti decent…
Te iubesc mult sotul meu si sunt alaturi de tine!
