Ce mâncare de post nu se consumă în Joia Mare. Tradiții și interdicții de respectat

Joia Mare – ziua tăcerii și a patimilor: tradiții, interdicții și rugăciuni pentru sufletele celor plecați

Joia Mare, denumită și Joia Patimilor sau Joia Neagră, ocupă un loc aparte în Săptămâna Mare, fiind marcată de o încărcătură spirituală profundă. Este ziua în care se evocă ultimele clipe ale Mântuitorului înainte de răstignire, dar și un moment în care tradițiile populare se împletesc cu rânduiala bisericească.

În această zi, credincioșii participă la Denia celor 12 Evanghelii – o slujbă specială ce amintește de suferințele lui Iisus. Clopotele bisericilor nu mai bat, fiind înlocuite de sunetul toacei, iar atmosfera este una de reculegere adâncă. Postul este ținut cu strictețe, iar rugăciunea devine o punte între om și divinitate.

Alimentele interzise în Joia Mare

Deși este o zi de post, două ingrediente sunt considerate cu totul nepotrivite în această zi, chiar și pentru cei care nu respectă postul alimentar: oțetul și urzicile. Tradiția spune că aceste alimente reamintesc de suferința Mântuitorului – urzicile simbolizează înțepăturile, iar oțetul amintește de momentul când Iisus, însetat pe cruce, a primit oțet în loc de apă. Din respect față de aceste simboluri ale durerii, ele sunt evitate în Joia Mare.

Obiceiuri și interdicții din gospodărie

În această zi nu este bine să se spele rufe – fie manual, fie cu mașina de spălat. Se consideră că ultima zi potrivită pentru astfel de activități a fost Miercurea Mare. De asemenea, gospodinele evită să măture sau să facă treburi care presupun murdărie, din dorința de a păstra curățenia și liniștea spirituală a acestei zile.

Tradiții care se păstrează în Joia Mare

Un obicei des întâlnit este vopsirea ouălor, în special în roșu. Se spune că cele înroșite în Joia Mare nu se strică și au o protecție aparte. Tot acum încep pregătirile pentru masa pascală – în Sâmbăta Mare se coc pasca și cozonacii, care vor fi sfințiți în noaptea Învierii.

Un alt ritual specific este aprinderea focurilor în curți sau în cimitire. Acestea au menirea de a călăuzi sufletele celor adormiți, care, conform credinței populare, revin în Joia Mare pentru a-și vizita casele. Ofrandele aduse la biserică – colaci, prescuri, fructe, miere și vin – sunt oferite în memoria celor trecuți în neființă, pentru ca sufletele lor să primească lumină și iertare.

Semnificațiile religioase ale Joiei Mari

Joia Mare aduce în prim-plan patru momente esențiale din viața lui Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor – simbol al smereniei, Cina cea de Taină – momentul instituirii Euharistiei, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul drumului suferinței. Este ziua în care Iuda îl trădează pe Iisus, iar în amintirea acelui „Sărut al trădării”, în unele sate se evită gestul de a săruta pe cineva în această zi.

Pe parcursul Deniilor, sunt aprinse 12 lumânări – una pentru fiecare Evanghelie. Acestea sunt păstrate peste an pentru a aduce protecție și binecuvântare în gospodărie.

Rugăciune pentru sufletele celor adormiți – rostită în Joia Mare

Joia Mare este și un timp de pomenire. O rugăciune rostită cu smerenie în această zi aduce alinare și lumină celor care nu mai sunt printre noi:

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit! Amin.”