Moștenirea părinților este un subiect sensibil și adesea complicat, mai ales atunci când apar lipsuri în documente sau neclarități în privința legii. Procedura succesorală este modalitatea prin care bunurile unei persoane decedate – fie ele locuințe, terenuri, conturi bancare ori alte valori – sunt transmise urmașilor săi. Conform legislației, notarul public are un rol esențial în încheierea succesiunii, însă există situații în care dreptul la moștenire poate fi pierdut, fie din cauza unor acte lipsă, fie din cauza unor prevederi stricte ale Codului Civil.
Tipuri de succesiune: legală și testamentară
Există două forme principale de succesiune:
succesiunea legală – aplicată atunci când defunctul nu a lăsat un testament, caz în care patrimoniul se împarte conform legii între soțul supraviețuitor, copii și alte rude apropiate;
succesiunea testamentară – intervine atunci când persoana decedată a întocmit un testament autentic, prin care își exprimă dorința cu privire la bunurile sale.
Este important de precizat că partenerii aflați doar în concubinaj nu au niciun drept legal la moștenire, dacă nu există un testament.
Documentele necesare pentru deschiderea succesiunii
Pentru ca notarul să poată începe procedura, moștenitorii trebuie să aducă o serie de acte, printre care:
documente de proprietate (contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, acte de donație, contracte de partaj, certificate de moștenitor anterioare);
certificatul de deces al părintelui;
actele de identitate ale moștenitorilor;
după caz, certificate de naștere sau căsătorie;
testamentul, dacă există.
O greșeală des întâlnită, care poate duce chiar la pierderea moștenirii, este neprezentarea la timp a documentelor sau lipsa lor completă. Fără aceste acte, succesiunea nu se poate încheia.
Situații de nedemnitate și excluderea de la moștenire
Codul Civil prevede clar cazurile în care un moștenitor poate fi declarat nedemn și, prin urmare, exclus de la succesiune. Este vorba despre persoanele condamnate pentru infracțiuni grave împotriva celui decedat, precum:
tentativă sau săvârșirea omorului;
acte de violență fizică gravă;
distrugerea sau falsificarea testamentului;
împiedicarea prin dol sau violență a întocmirii testamentului.
Dezmoștenirea și rezerva succesorală
Un alt aspect sensibil este dezmoștenirea. Codul Civil le permite părinților să lase averea altor persoane prin testament, însă există anumite categorii de moștenitori care sunt protejate prin ceea ce se numește rezervă succesorală.
Această rezervă garantează copiilor, soțului supraviețuitor și părinților defunctului o parte minimă din moștenire, indiferent de conținutul testamentului. Spre exemplu, copiii au dreptul la jumătate din ceea ce li s-ar fi cuvenit dacă nu ar fi existat testament.
Dacă sunt dezmoșteniți în mod abuziv, aceștia pot contesta testamentul în instanță pentru a obține partea lor legală.
Un copil poate fi dezmoștenit complet doar în situații excepționale, prevăzute expres de lege: violență asupra părintelui, lipsă de sprijin atunci când acesta se afla în nevoie sau alte infracțiuni grave comise împotriva lui. În astfel de cazuri, părintele trebuie să facă un testament autentic, în care să justifice decizia.
Chiar și așa, părinții nu pot înlătura prin voința lor partea garantată de rezerva succesorală, aceasta fiind protejată de lege.
Concluzie
Procesul succesoral este complex și necesită respectarea pașilor legali, dar și prezentarea completă a documentelor. Potrivit legii, moștenitorii trebuie tratați conform drepturilor lor, însă există și situații limită în care aceștia își pot pierde total dreptul la moștenire.