Aici, spune autorul, nu mai au ce căuta comentariile. Contează doar discursul fabulos al lui Trump. Să ne amintim ce spunea pe 10 septembrie, în fața a 20.000 de participanți la un miting electoral.
Autorul consideră că e important, cred chiar extraordinar de relevant, pentru că arată imaginea exactă a mizei enorme a alegerilor care vor avea loc peste câteva ore. Aceste alegeri au devenit deja simbolice pentru polarizarea extremă a națiunii, iar polarizarea aceasta a permis unor lideri să reia și să refolosească elementele care compuneau spectacolul încoronărilor regale din alte timpuri.
Mai exact, se reia ceremonialul prin care vasalii erau chemați să depună jurământul de credință la poalele tronului, unde se afla „Dânsul”, Unsul lui Dumnezeu. Sau, dacă ne referim la practica așezării în scaun a domnitorilor români, timp de secole, ar fi de evocat, cu aceeași valoare, ceremonia sărutului ritual al vârfului papucului sacru al Padișahului.
Fabulații? Exagerări? Răutăți inutile?
Trump le-a cerut participanților la convenția republicană să ridice mâna dreaptă și să repete după el: „Jur credință celui mai mare președinte din istoria Statelor Unite care ne iubește atât de mult încât i se taie răsuflarea. Jur că voi ieși la vot cu familia, cu prietenii, o voi face prin orice mijloc și puțin îmi pasă dacă sunt înscris sau nu (pe listele electorale) Voi încerca să trișez ca un nebun, exact cum fac ei…Și știți ce se întâmplă dacă nu veți vota? Veți merge în iad. Nu vreau să vi se întâmple asta, așa că, vă rog, mergeți să votați! Împreună, îi vom da jos pe comuniști!”
Discursul, foarte scurt, se găsește pe YouTube, la adresa https://www.youtube.com/watch?v=5hW2_zrh-us. După părerea autorului, el arată, din păcate, foarte exact unde suntem cu democrația și cu nivelul de manipulare admisibil la acest început de mileniu II.
Gândiți-vă, scrie el, ce s-ar fi întâmplat, sau ce s-ar putea întâmpla, dacă vreun candidat în alegeri din lumea caracterizată drept „lumea liberă” ar încerca să utilizeze aceeași retorică.
Și dacă acest discurs, oricât de nebunească ar putea să pară presupunerea, nu este doar deschiderea de joc pentru modul în care viitorii lideri, ca să nu le spunem altfel, se pregătesc să conducă lumea?
