Un clasament internațional al sistemelor de pensii arată diferențe importante între țările care reușesc să asigure venituri adecvate la pensionare și cele ale căror sisteme se confruntă cu vulnerabilități.
Clasamentul, realizat de Marsh și CFA Institute, compară 55 de sisteme de pensii care acoperă aproximativ 66% din populația lumii. Analiza ia în calcul atât veniturile oferite pensionarilor, cât și perspectivele de finanțare ale sistemelor, într-o perioadă în care populația îmbătrânește.
Rezultatele arată că un sistem performant nu înseamnă doar pensii mari în prezent. Contează și dacă beneficiile pot fi susținute în viitor, cum sunt administrate fondurile și ce mecanisme există pentru protejarea participanților.
În ediția din 2026, Țările de Jos ocupă primul loc, cu 85,8 puncte din 100. Urmează Danemarca, cu 84,1 puncte, și Islanda, cu 84 de puncte.
Singapore (82,0 puncte), Israel (81,9 puncte) și Australia (80,6 puncte) completează grupul celor șase sisteme cu calificativul A.
Un punct forte al sistemului din Țările de Jos este combinația dintre pensia publică de bază, schemele ocupaționale extinse și economisirea privată voluntară. Veniturile de la pensionare nu depind exclusiv de o singură sursă.
Raportul pune accent și pe rolul activelor acumulate pentru pensii, al reglementării și al protecției participanților. Pentru o evaluare bună, un sistem trebuie să ofere beneficii adecvate, dar și mecanisme care să-i permită să-și îndeplinească obligațiile pe termen lung.
La capătul inferior al clasamentului se află Argentina, cu 43,7 puncte. Turcia are 46,6 puncte, iar India 46,8 puncte.
Filipine (49,2 puncte) și Africa de Sud (50,4 puncte) se numără și ele printre țările cu scoruri mai mici. Argentina, Turcia, India și Filipine au calificativul D, iar Africa de Sud are calificativul C.
Scorurile mai mici indică vulnerabilități potrivit criteriilor raportului, dar nu înseamnă automat că fiecare pensionar din aceste țări are un nivel de trai inferior celui dintr-o țară aflată mai sus în clasament. Veniturile individuale, costurile locuirii și accesul la servicii medicale influențează, la rândul lor, condițiile de viață.
Indicele evaluează trei dimensiuni. Prima este adecvarea pensiilor, cu o pondere de 40% în scorul final, care urmărește dacă veniturile oferite la pensionare sunt suficiente. Sustenabilitatea, cu 35%, privește capacitatea sistemului de a continua să plătească pensii în viitor. Integritatea, cu 25%, vizează guvernanța, reglementarea și protecția participanților.
Un sistem performant trebuie să ofere venituri adecvate pensionarilor. Trebuie, de asemenea, să poată finanța aceste beneficii pe termen lung, iar administrarea lui trebuie să fie corespunzătoare.
Cele trei criterii trebuie privite împreună. Un sistem poate oferi pensii relativ generoase acum, dar se poate confrunta cu dificultăți de finanțare în viitor. Pe de altă parte, măsurile care îmbunătățesc echilibrul financiar nu sunt suficiente dacă duc la venituri prea mici pentru persoanele care depind de pensie.
Una dintre principalele provocări analizate în raport este schimbarea structurii demografice.
Oamenii trăiesc mai mult, iar natalitatea redusă în multe țări înseamnă că generațiile care intră pe piața muncii sunt mai mici.
În sistemele finanțate în principal din contribuțiile angajaților și ale angajatorilor, scăderea numărului de contribuabili în raport cu cel al pensionarilor poate face finanțarea mai dificilă, mai ales dacă veniturile din contribuții nu cresc suficient pentru a acoperi cheltuielile.
Raportul indică mai multe direcții de adaptare. Printre ele sunt extinderea accesului la pensii private, limitarea retragerilor premature din economiile destinate pensionării și îmbunătățirea transparenței și administrării schemelor private. Se analizează și vârsta de pensionare în raport cu speranța de viață sănătoasă.
Participarea persoanelor vârstnice pe piața muncii și economisirea suplimentară pot contribui la pregătirea pentru o perioadă mai lungă de pensionare. Efectele acestor măsuri depind însă de veniturile oamenilor, de condițiile de muncă și de regulile fiecărui sistem.
Situația României
România nu este inclusă în cele 55 de sisteme evaluate în ediția din 2026. Prin urmare, raportul nu îi atribuie un scor și nu permite stabilirea unei poziții a țării în clasament.
Datele demografice arată totuși de ce finanțarea pensiilor va rămâne o problemă importantă. Potrivit OCDE, populația României cu vârste între 20 și 64 de ani a scăzut de la 13,4 milioane în 1990 la 11,1 milioane în 2024. Organizația estimează că aceasta ar putea ajunge la 8,5 milioane până în 2050.
O populație de vârstă activă mai mică poate pune presiune asupra finanțării pensiilor, mai ales dacă numărul contribuabililor și veniturile din contribuții nu evoluează suficient pentru a acoperi obligațiile sistemului. Evoluția efectivă va depinde și de ocuparea forței de muncă, salarii, productivitate, migrație și regulile de pensionare.
Comparația internațională oferă repere despre modul în care alte state combină pensiile publice cu economisirea privată și încearcă să pregătească sistemele pentru îmbătrânirea populației. Soluțiile nu pot fi însă preluate automat, ci trebuie adaptate la veniturile populației, la piața muncii și la structura sistemului național.
