NASA a dezvăluit existența unor caverne subterane pe Lună, la care se ajunge prin deschideri naturale. Ele ar putea fi soluția ideală pentru viitoarele baze umane permanente. Descoperirea a fost publicată în primăvara anului 2025, în revista „Icarus”, și se bazează pe date strânse timp de 15 ani de sonda Lunar Reconnaissance Orbiter. Formațiunile acestea ar putea oferi o protecție naturală excelentă împotriva radiațiilor cosmice, a micrometeoriților și a variațiilor mari de temperatură.
Cercetătorii au identificat peste 100 de cratere suspecte pe suprafața Lunii, dintre care 16 au fost analizate în detaliu. Potrivit lui Robert Wagner, cercetător la Universitatea de Stat din Arizona, aceste „cratere ar juca un rol de susținere a activității umane pe suprafața lunară”. Sunt depresiuni circulare cu pereți abrupți, care se deosebesc de craterele obișnuite de impact printr-un lucru: umbrele care persistă în interior. Umbrele acestea sunt un indiciu direct al unor surplombe stâncoase și al unor intrări spre galerii subterane adevărate, potrivit Futura-Science.
Imaginile de înaltă rezoluție făcute de camera cu unghi îngust a sondei Lunar Reconnaissance Orbiter au oferit detalii topografice esențiale despre forma acestor structuri. Regiunile considerate, în prezent, cele mai promițătoare pentru viitoarele misiuni de explorare sunt Mare Tranquillitatis (Marea Liniștii), locul istoric de aselenizare al misiunii Apollo 11, și Mare Ingenii (Marea Ingeniozității), o veche câmpie vulcanică.
Tuburile de lavă intacte care formează aceste cavități ar putea fi esențiale pentru supraviețuirea echipajelor trimise în misiuni de lungă durată. Ele funcționează ca scuturi naturale în fața radiațiilor cosmice letale și a ploii continue de micrometeoriți. Ambele sunt pericole mari, generate de lipsa unei atmosfere protectoare pe satelitul natural al Pământului.
Mediul subteran are un climat termic stabil, care elimină șocurile de temperatură de la suprafață. Asta ajută la buna funcționare a aparaturii tehnice și aduce și un confort mai mare pentru astronauți.
Dincolo de scutul de protecție, peșterile sunt depozite naturale de minerale și roci nealterate de intemperiile cosmice. Probele păstrate acolo timp de miliarde de ani ar putea da răspunsuri decisive despre formarea, compoziția și evoluția timpurie a Lunii.
Ca să transforme aceste structuri în baze funcționale, cercetătorii au stabilit o grilă strictă pentru alegerea celor mai bune situri. Prioritate au zonele cu umbrire constantă și cu un relief ușor de abordat. Etapa următoare presupune trimiterea unor sonde orbitale dedicate și a unor module robotice avansate de aselenizare, capabile să cartografieze interiorul rețelelor de galerii și să verifice temeinic stabilitatea tavanelor de rocă.
Descoperirea deschide o direcție strategică în explorarea spațiului cosmic. Inginerii proiectează deja module de habitat adaptate acestor galerii unice, iar relieful natural poate deveni cel mai bun sprijin al expansiunii umane dincolo de limitele Terrei.
