Tot mai mulți români aleg să își transfere locuința pe numele copiilor încă din timpul vieții, fie pentru a evita eventualele conflicte de moștenire, fie pentru a avea siguranța unui sprijin la bătrânețe. Specialiștii în drept atrag însă atenția că astfel de decizii trebuie analizate atent, deoarece un contract redactat greșit poate crea probleme serioase în viitor.
Cum îți poți păstra dreptul de a locui în casă toată viața
Avocații și notarii spun că există mai multe variante legale prin care părinții pot transfera proprietatea către copii fără să piardă dreptul de a locui în continuare în imobil.
Una dintre cele mai utilizate soluții este contractul de vânzare cu rezervarea dreptului de abitație. Prin acest tip de act, locuința este trecută pe numele copilului, însă părintele își păstrează legal dreptul de a locui acolo până la sfârșitul vieții.
Potrivit avocatei Andreea Mădălina Saveli, dreptul de abitație permite folosirea locuinței împreună cu membrii apropiați ai familiei, chiar dacă proprietarul devine copilul.
Totuși, specialistul avertizează că părintele nu mai deține efectiv proprietatea, iar copilul poate decide ulterior să vândă imobilul. Chiar dacă noul proprietar este obligat să respecte dreptul de locuire, în practică pot apărea tensiuni sau dificultăți legate de folosirea casei.
Contractul de întreținere, o altă variantă folosită frecvent
O altă soluție des întâlnită este contractul de vânzare cu clauză de întreținere.
În acest caz, copilul devine proprietarul locuinței, însă are obligația legală de a se ocupa de întreținerea părintelui pe tot parcursul vieții. Contractul poate include sprijin financiar, îngrijire zilnică, cumpărături, asistență medicală sau alte forme de ajutor.
Toate obligațiile trebuie precizate clar în actul autentificat la notar.
Dacă aceste obligații nu sunt respectate, părintele poate solicita în instanță anularea contractului. Cu toate acestea, avocații spun că pot apărea dificultăți atunci când trebuie demonstrat că întreținerea a fost oferită doar parțial sau necorespunzător.
Donația, varianta cu cele mai multe riscuri pentru părinți
Specialiștii susțin că donația este una dintre cele mai riscante opțiuni pentru părinți, mai ales atunci când nu sunt introduse clauze suplimentare de protecție.
Din punct de vedere juridic, donația este rapidă și simplă, însă după transfer părintele poate pierde orice drept asupra locuinței dacă actul nu prevede clar dreptul de abitație sau alte garanții.
În practică, astfel de situații pot duce la conflicte familiale sau la procese complicate.
Probleme suplimentare pot apărea și atunci când imobilul este transferat unui copil căsătorit. Dacă actele nu conțin clauze precise, locuința poate ajunge să fie considerată bun comun și să intre într-un eventual partaj în cazul unui divorț.
Ce costuri implică transferul locuinței
Transferul unei case sau al unui apartament presupune și costuri importante, care diferă în funcție de valoarea imobilului și de tipul actului ales.
Pentru un apartament evaluat la aproximativ 150.000 de lei, costurile totale pot ajunge la circa 3.800 – 4.000 de lei. În această sumă intră:
- onorariul notarial;
- taxa de intabulare la ANCPI;
- impozitul datorat statului;
- alte taxe administrative.
În cazul unei locuințe evaluate la aproximativ 350.000 de lei, cheltuielile totale pot varia între 9.000 și 16.000 de lei, în funcție de situația juridică și de valoarea stabilită în grila notarială.
Specialiștii atrag atenția că legea nu prevede taxe reduse pentru transferurile între rude, cu excepția donațiilor între părinți și copii, unde nu se plătește impozit.
Ce recomandă avocații înainte de semnarea actelor
Avocații recomandă ca orice transfer de proprietate între părinți și copii să fie analizat atent înainte de semnarea documentelor.
Clauzele privind dreptul de locuire, obligațiile de întreținere și eventualele restricții privind vânzarea imobilului trebuie formulate cât mai clar pentru a evita conflictele sau procesele care pot apărea ulterior.
Specialiștii mai avertizează că taxele sunt calculate după valorile din grila notarilor, chiar dacă în contract este trecut un preț mai mic. În plus, dacă locuința este ipotecată sau are un credit activ, procedurile pot deveni mai complicate și mai costisitoare.















