De ce bolnavii de Alzheimer ajung să nu-și mai recunoască familia. Explicația biologică a specialiștilor

De ce pacienții cu Alzheimer ajung să nu-și mai recunoască familia. Explicația biologică din spatele unui simptom devastator

Unul dintre cele mai dureroase momente pentru familiile pacienților cu Alzheimer apare atunci când bolnavul nu-și mai recunoaște copiii, partenerul sau rudele apropiate. Cercetătorii au reușit recent să explice, la nivel biologic, de ce se produce această pierdere a „memoriei sociale”, considerată unul dintre cele mai traumatizante simptome ale bolii.

Un studiu publicat în revista Alzheimer’s & Dementia arată că boala Alzheimer afectează în mod specific capacitatea creierului de a recunoaște fețe, nume și relații apropiate, chiar și în situațiile în care alte tipuri de memorie sunt încă funcționale.

Memoria socială, o funcție distinctă a creierului

Oamenii de știință au demonstrat că recunoașterea persoanelor apropiate nu este doar o extensie a memoriei clasice, ci un proces neurologic separat, cu circuite proprii. În Alzheimer, aceste circuite sunt afectate selectiv, ceea ce explică de ce un pacient poate recunoaște obiecte sau locuri, dar nu își mai recunoaște familia.

Cercetătorii au asociat această pierdere cu degradarea unor structuri microscopice din creier, numite rețele perineuronale. Acestea sunt formate din proteine și molecule de zahăr și au rolul de a stabiliza conexiunile dintre neuroni, susținând circuitele memoriei.

Rolul regiunii CA2 din hipocamp

Rețelele perineuronale afectate în Alzheimer înconjoară neuronii implicați în recunoașterea socială, localizați într-o zonă foarte mică a hipocampului, cunoscută sub numele de CA2. Această regiune joacă un rol esențial în identificarea și diferențierea persoanelor cunoscute.

Experimentele pe șoareci 5XFAD, un model animal folosit pentru studierea bolii Alzheimer, au arătat că, în jurul vârstei de șase luni, aceste rețele protectoare încep să se dezactiveze. Animalele își pierd capacitatea de a recunoaște alți șoareci întâlniți anterior, deși alte forme de memorie, precum recunoașterea obiectelor, rămân intacte.

Dovada că degradarea provoacă pierderea memoriei sociale

Pentru a demonstra că distrugerea rețelelor perineuronale este cauza directă a pierderii memoriei sociale, cercetătorii au eliminat selectiv aceste structuri din regiunea CA2 a unor șoareci sănătoși. Rezultatul a fost clar: animalele nu au mai recunoscut alți indivizi, deși nu prezentau alte semne de boală.

Mai mult, atunci când rețelele s-au refăcut natural, după aproximativ două săptămâni, memoria socială a revenit complet.

Un mecanism reversibil, o posibilă țintă terapeutică

Caracterul reversibil al acestui proces oferă o speranță importantă pentru viitoarele tratamente. Potrivit lui Harald Sontheimer, coordonatorul studiului și șeful Departamentului de Neuroștiințe de la Universitatea Virginia, neuronii rămân viabili, dar își pierd structurile protectoare.

„Dacă aceste rețele pot fi restaurate, există șansa ca funcțiile pierdute să fie recuperate”, explică cercetătorul, subliniind că descoperirea deschide drumul către o nouă țintă terapeutică, pentru care există deja medicamente candidate.

Ce distruge aceste structuri din creier

Analizele genetice au arătat că degradarea rețelelor perineuronale este provocată de activarea excesivă a unor enzime numite metaloproteinaze matriciale (MMP). Acestea acționează ca niște „foarfeci moleculare”, remodelând țesuturile.

În creierul afectat de Alzheimer, metaloproteinazele devin hiperactive și distrug structurile protectoare mai rapid decât pot fi regenerate.

Testarea unui posibil tratament

Pentru a verifica ipoteza, echipa de cercetare a tratat șoarecii 5XFAD cu GM6001, un inhibitor cu spectru larg al metaloproteinazelor, administrat zilnic timp de o lună. Animalele tratate au păstrat intacte rețelele perineuronale din CA2 și nu au prezentat pierderi ale memoriei sociale.

În schimb, șoarecii netratați au dezvoltat degradarea acestor structuri și deficite cognitive evidente.

De ce este această descoperire importantă pentru oameni

La pacienții cu Alzheimer, pierderea recunoașterii sociale nu înseamnă doar uitarea chipurilor, ci și incapacitatea de a asocia nume, voci, expresii faciale și legături emoționale. Chiar dacă alte tipuri de memorie pot fi parțial conservate, afectarea acestei funcții rupe relațiile afective dintre pacient și familie.

Interesant este faptul că regiunea CA2 este mult mai puțin afectată de plăcile beta-amiloid, considerate mult timp principala cauză a simptomelor Alzheimer. Distrugerea rețelelor perineuronale pare să apară independent de aceste depozite, oferind o perspectivă complet nouă asupra mecanismelor bolii.

Un posibil biomarker precoce pentru Alzheimer

Autorii studiului sugerează că, dacă vor fi dezvoltate metode imagistice capabile să vizualizeze rețelele perineuronale în creierul uman, degradarea acestora ar putea deveni un biomarker precoce pentru diagnostic sau pentru evaluarea eficienței tratamentelor.

Concluzia cercetătorilor este clară: pierderea recunoașterii persoanelor apropiate în boala Alzheimer nu este un fenomen inexplicabil, ci rezultatul unor mecanisme biologice precise, care implică activarea excesivă a metaloproteinazelor, distrugerea rețelelor perineuronale din regiunea CA2 și afectarea circuitelor neuronale responsabile de memoria socială.