Lumea medicală din Buzău trece printr-o perioadă de profundă durere și reflecție, după dispariția neașteptată a Ștefaniei Szabo, directorul medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău. Medicul, în vârstă de doar 37 de ani, a fost găsit fără viață în camera de gardă, iar decesul său a șocat nu doar comunitatea medicală, ci și întreaga țară.
Deși ancheta oficială este încă în desfășurare, primele informații și declarațiile colegilor indică drept cauze probabile epuizarea fizică, stresul intens și suprasolicitarea – probleme care, din păcate, definesc tot mai mult sistemul medical românesc.
„Plângea și spunea că nu mai poate… voia să-și dea demisia”
Potrivit colegilor, în ultimele luni, Ștefania Szabo se confrunta cu o presiune uriașă. Responsabilitățile funcției de director medical, combinate cu activitatea clinică și gărzile frecvente, i-au consumat treptat energia și starea de bine. Mai mulți angajați din spital au confirmat că tânăra doctoriță avea de ceva vreme gândul de a renunța la funcție, simțindu-se copleșită de volumul de muncă și de lipsa de sprijin real din partea sistemului.
„Plângea și o simțeam că nu mai poate, a spus că vrea să își dea demisia”,
au declarat colegii ei, potrivit Digi24.
Cei care au lucrat alături de ea povestesc că, în ciuda oboselii evidente, Ștefania Szabo nu se plângea în mod deschis. Își păstra calmul în fața echipei și încerca să ofere sprijin colegilor mai tineri, deși în sinea ei se lupta cu propriile limite.
„Era un om care trăia pentru meserie. De multe ori, rămânea peste program, venea și în zilele libere, doar ca să se asigure că lucrurile merg bine. Dar în ultimele săptămâni era tot mai retrasă, obosită, se vedea că duce o povară grea”,
a spus o asistentă din cadrul spitalului.
O viață dedicată profesiei, dar copleșită de epuizare
Ștefania Szabo nu era doar medic chirurg, ci și director medical, o funcție care implică o dublă responsabilitate: cea față de pacienți și cea administrativă față de întreaga instituție. Coordonarea echipelor, aprobarea documentelor, gestionarea situațiilor de urgență și participarea la ședințe interminabile făceau parte din rutina ei zilnică.
Pe lângă aceste sarcini, medicul efectua și șapte gărzi pe lună, lucru care o împiedica să se odihnească suficient.
Colegii susțin că, în ultimele luni, semnele de oboseală cronică erau tot mai vizibile. În ciuda acestui fapt, Ștefania nu a acceptat ideea de a se retrage sau de a-și lua o pauză, considerând că absența ei ar pune presiune suplimentară pe colegi.
„Era genul acela de om care nu spunea niciodată «nu pot». Își punea toată energia în ceea ce făcea și, din păcate, cred că exact asta a costat-o. Avea un simț al datoriei dus la extrem”,
a declarat un alt medic din cadrul spitalului.
Moment de reculegere și durere în fața spitalului
În semn de respect și solidaritate, zeci de cadre medicale, asistente și angajați ai Spitalului Județean Buzău s-au adunat în curtea unității pentru un moment de reculegere. Cu lacrimi în ochi și lumânări aprinse, colegii au păstrat un minut de tăcere în memoria celei care, până în ultima clipă, a fost dedicată meseriei sale.
„Este o pierdere uriașă pentru întreg colectivul, pentru spital și pentru comunitate.
Regret absolut tot ce s-a întâmplat. Nimeni nu merită să plece așa, e o tragedie care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri”,
a spus unul dintre colegii apropiați ai doctoriței.
Adevărul dureros din spatele tragediei
Moartea Ștefaniei Szabo scoate la suprafață o realitate cruntă — medicii din România sunt adesea împinși la limitele rezistenței umane. Lipsa personalului, birocrația sufocantă și responsabilitatea enormă asupra pacienților transformă viața profesională într-un maraton epuizant.
Cazul tinerei doctorițe ar putea deveni un semnal de alarmă pentru autorități, care sunt chemate să regândească normele privind numărul de gărzi, volumul de muncă și suportul psihologic pentru personalul medical.
„Sperăm ca moartea ei să nu fie în zadar. Poate că această tragedie va deschide, în sfârșit, ochii celor care conduc sistemul sanitar”,
a spus, cu durere, un alt coleg.
Ștefania Szabo va rămâne în amintirea tuturor ca un medic devotat, o profesionistă desăvârșită și un om luminos, care a ales să pună mereu binele pacienților mai presus de propria sănătate. Din păcate, epuizarea și stresul – dușmanii tăcuți ai multor medici din România – au fost mai puternici decât forța ei de a lupta.
