Noi informații ies la iveală despre doctorița Ștefania Szabo, medicul chirurg găsit fără viață în camera de gardă a Spitalului Județean Buzău. Colegele sale au vorbit deschis despre starea în care o vedeau la muncă și despre lupta tăcută pe care o ducea în ultimele luni.
Tragedia care a zguduit lumea medicală a scos la iveală detalii tulburătoare despre viața personală și profesională a medicului. Potrivit apropiaților, Ștefania Szabo trecea printr-o perioadă complicată, marcată de stres și oboseală cronică. În prima parte a anului 2025, ea a pus capăt unei căsnicii de mai mulți ani, iar procesul de divorț și partajul bunurilor i-au adăugat o presiune suplimentară peste programul deja epuizant din spital.
„Vreau să trag un semnal de alarmă — trebuie să învățăm să ne protejăm de burnout. Este esențial să recunoaștem când nu mai putem, să avem curajul să mergem la medicul de medicina muncii și să spunem: nu mai pot, sunt obosit, simt că nu mai fac față. Depinde și de noi să ne știm limitele”, a povestit una dintre colegele sale, citată de Adevărul.
Aceeași colegă a mărturisit că, de multe ori, Ștefania era epuizată, dar refuza categoric să plece acasă:
„Am văzut-o sleită de puteri și am rugat-o să se ducă să se odihnească. Dar îmi spunea mereu: nu, rămân aici, am treabă, trebuie să intru în sală. Va face parte mereu din acest spital.”
Un medic dedicat până la sacrificiu
Deși oboseala era evidentă, doctorița Szabo nu își lua niciodată liber. În calitate de director medical, coordona echipe, lua decizii administrative dificile și participa activ la intervenții chirurgicale.
Colegii spun că muncea adesea nopți la rând, fără pauze, împărțindu-se între sala de operații și biroul administrativ. Semnele de epuizare erau vizibile, dar ea continua să vină la spital zi de zi, motivându-se prin dorința de a nu-și lăsa pacienții fără sprijin.
În ultimele luni, semnele de burnout deveniseră tot mai evidente. Lipsa somnului, stresul și responsabilitatea enormă și-au spus cuvântul, dar, din devotament și simțul datoriei, Ștefania Szabo nu a cerut niciodată ajutor.
Pentru colegii ei, moartea medicului a lăsat un gol imens — o pierdere care, spun ei, ar trebui să atragă atenția asupra presiunii uriașe din sistemul medical românesc, unde medicii sunt adesea forțați să muncească până la epuizare.
