Jurnalistul și prezentatorul de știri Christian Sabbagh a vorbit public despre una dintre cele mai grele experiențe din viața sa. Într-o postare sinceră pe rețelele de socializare, el a dezvăluit că în urmă cu un an a suferit un accident vascular cerebral. Cu toate că a trecut prin momente dificile, a reușit să se recupereze complet și a revenit în fața telespectatorilor la pupitrul știrilor Kanal D. Povestea lui, împărtășită pe Facebook, a generat un val de reacții din partea internauților.
Dezvăluirea completă a lui Sabbagh
Prezentatorul a relatat cu onestitate detalii despre starea sa de sănătate, despre limitările sistemului sanitar de stat și despre sprijinul primit din partea medicilor, dar și despre nevoia de a apela la sistemul medical privat pentru a-și salva viața.
„Zâmbetul din această poză ascunde o luptă pe viață și pe moarte. Eram la câteva zile după un AVC, cu viața atârnând de un fir. Am zâmbit, dar în spate era suferința. Medicii de la Bagdasar au făcut tot ce au putut. Le sunt recunoscător. Îi respect. Au luptat pentru mine.
Dar bunăvoința lor nu a fost de ajuns. Am fost nevoit să-mi caut salvarea în afara sistemului public. Pe banii mei. În privat, unde am găsit tratamente și soluții. Astăzi sunt din nou la pupitrul știrilor Kanal D. Dar nu pot să nu mă întreb, pentru ce plătim taxe?
În România, aproape 45% din salariul brut merge către contribuții. Plătim sănătatea ca pe o taxă obligatorie. Iar când viața atârnă de un fir, sistemul îți spune: Așteaptă! Îți spune că nu sunt locuri. Sau bani. Sau aparate. Sau interes. Eu am avut noroc. Am reușit să mă salvez. Dar câți nu apucă? Câți mor cu zile?”
Soția jurnalistului, despre lupta din umbră
Soția lui Christian Sabbagh a completat mesajul acestuia cu o mărturisire emoționantă. Ea a oferit o perspectivă personală asupra perioadei dificile prin care au trecut împreună, subliniind cât de grea a fost lupta dusă departe de ochii publicului.
„Pentru toți cei care ne sună și ne scriu îngrijorați, vreau să vă spun că soțul meu este bine. AVC-ul a fost anul trecut. O luptă grea, pe care am ales să o ducem în tăcere, doar noi, în familie. Atunci n-am căutat compasiune. Am căutat vindecare. Am învățat să îi pun branule, să îi controlez tensiunea, să îi dau medicația la ore fixe. Dar mai greu a fost să-mi țin copiii în brațe și să le promit că „tati nu ne lasă”.
Am învățat să zâmbesc când sufletul îmi tremura. Am învățat ce înseamnă să lupți cu moartea, în fiecare zi. Christian a învins! A învins acolo unde alții n-au mai avut șansa. Dar să nu credeți că am uitat, fiecare zi e o victorie. Fiecare respirație e o binecuvântare. Postarea lui de azi nu a fost despre o problemă de sănătate actuală.
A fost un strigăt. Un semnal de alarmă. Pentru că și el știe ce înseamnă să te zbați într-un sistem unde plătești taxe, dar în spitale mori cu zile. Și azi, tocmai pentru că a avut șansa să se întoarcă, își folosește vocea pentru cei care nu mai pot. Vă mulțumim că sunteți lângă noi. Nu pentru milă, ci pentru că vocea lui se aude mai puternic atunci când nu e singur.
Și, așa cum spune mereu, la finalul jurnalului: „Aveți grijă de dumneavoastră”.”
