Povestea de viață prezentată în materialul de mai jos este ficțională, dar inspirată din viața reală, numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
Se face acuși un an de când eu și Simona ne-am căsătorit și ne-am gândit să sărbătorim în liniște, doar noi doi. Poate o să-i invităm și pe nași, dar în niciun caz pe mamele noastre! Cine știe ce idei le-or mai trece prin cap!
Citește și...
După ce i-am prezentat-o mamei pe Simona, ea mi-a zis direct, parcă uimită de alegerea mea:
— Fata asta îl are pe cel rău în ea!
— Cum poți să spui așa ceva, mamă? Ce te face să crezi asta?
— Are o privire întunecată, care nu mi-a plăcut deloc! Ai face bine să te desparți acum de ea.
— Dar nici măcar nu o cunoști! Sunt sigur că o să îți schimbi părerea în timp…
— Radule, ascultă-mă pe mine și nu te lega la cap cu fata asta! Mie nu îmi place și gata! Nu o să-ți permit să o aduci în casa mea!
Eram dezamăgit de atitudinea mamei. Nu știa nimic despre Simona, dar o judeca. știam că e o femeie simplă, de la țară, dar nu am crezut că putea fi atât de limitată!
Nici vizita la mama Simonei nu a decurs mai bine. De cum a deschis ușa, mama ei a protestat:
— Ce e cu huliganul ăsta la mine la ușă?
— Mamă, este Radu, prietenul meu. A venit să te cunoască.
Mama ei a aruncat cât colo buchetul de trandafiri albi pe care dădusem o groază de bani. M-a ținut în holul de la intrare și m-a atacat direct, punându-mi întrebare după întrebare, printre care ce studii am, cu ce mă ocup, cât câștig, dacă am casă.
Eu și Simona am continuat să ne întâlnim în secret. Dacă relația noastră provoca atâtea discuții în ambele familii, am ajuns la concluzia că era mai bine să nu mai spunem nimic până reușeam să ne cumpărăm o casă a noastră.
Fără să știm, mamele noastre au luat legătura și au început să ne pună bețe în roate. Aflau detalii despre noi de la sora mai mică a Simonei, care trăsese cu ochiul și aflase parola ei de Facebook și îi citea mesajele de-acolo și din telefon. Așa au aflat că noi depuseserăm dosarul la bancă pentru un credit imobiliar. în ziua în care am stabilit să megem să vedem un apartament, m-am trezit că, brusc, mamei i s-a făcut rău.
— Aoleu, Radule, simt că mi-a venit sfârșitul… Stai lângă mine și ține-mă de mână până îmi voi da ultima suflare…
— Mamă, vorbești prostii! Sun imediat la 112!
Am pus mâna pe mobil, dar mama l-a luat și l-a aruncat în celălalt capăt al camerei.
— Lasă telefoanele, Radule, că mă pierzi! ține-mă de mână…
Mobilul s-a făcut bucăți și nu mai aveam cum să o anunț pe Simona că nu ajungeam la timp la vizualizarea apartamentului. Am căutat mobilul mamei. De negăsit, probabil îl ascunsese! Din fericire, am reușit până la urmă să asamblez telefonul meu și să-l fac să meargă. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să chem o ambulanță.
— Ce simptome are? m-a între-bat o voce groasă.
— Spune că moare…
— Alte simptome?
— Nu cred….
— O să vă trimitem o ambulanță. Probabil e un atac de panică.
Abia atunci am început să bănuiesc că mama se prefăcuse, din moment ce nu-mi spusese că o du-rea ceva. Am sunat-o pe Simona, dar nu mi-a răspuns. Evident, se supărase, așa că m-am dus la ea acasă. Mi-a deschis mama ei, cu o falcă în cer și una în pământ:.
— Simona nu mai există pentru tine, derbedeule!
— Doamnă, vă rog, trebuie să îi transmiteți ceva… știu că e supărată pe mine, dar nu am putut ajunge să ne întâlnim din cauza mamei, i s-a făcut rău… Era să moară…
— Ghinionul tău să îți pierzi și mama, și iubita în aceeași zi! Simona a avut un accident grav!
Mi-a închis ușa în nas. Eram disperat. Nu înțelegeam ce vrusese să spună. Am sunat iar la ușă, dar nu mi-a mai deschis.Atunci, am început să alerg ca nebunul de la un spital la altul și să întreb dacă aveau internată o pacientă pe nume Simona Drăgan. Nu am reușit să dau de ea. Eram ca un leu în cușcă. Spre seară, mi-a sunat mobilul. Era Simona.
— Ești bine, draga mea? Te-am căutat prin toate spitalele din oraș!
— Radu, mi s-a întâmplat ceva ciudat. Am plecat de acasă ca să mă întâlnesc cu tine. Trebuia să mergem să vedem apartamentul, nu?
— Exact!
— Am ajuns la agenția respectivă, unde o doamnă drăguță mi-a oferit un pahar cu apă. După aceea nu îmi mai amintesc nimic. M-am trezit acasă, cu mama lângă mine. Mi-a spus că ai încercat să mă otrăvești.
— Dar nici nu am fost acolo, Simona! I-am povestit și eu ce mi se întâmplase și ne-am dat seama amândoi că mamele noastre au plănuit totul. în acea seară, ne-am strâns și eu, și ea lucrurile și ne-am mutat cu chirie.
Pentru că ratele erau mari, ne era greu să strângem bani pentru casă. Ne-am gândit să facem nuntă și, cu banii rămași, să dăm un avans la bancă. Am planificat totul până la cele mai mici detalii. Când am făcut invitațiile, le-am trimis și mamelor noastre, prin poștă. De la mama, am primit răspuns repede. Ne-a telefonat în a doua seară.
— Radu, dragul meu, îmi pare așa rău de ce s-a întâmplat… Vorbește cu Simona și roag-o să îngropăm securea războiului… Acum va fi nora mea și vreau să ne înțelegem bine.
Ne-am bucurat amândoi, crezând că mama a revenit la sentimente mai bune. A doua zi, a sunat și mama Simonei, cu o replică asemănătoare:
— Măi copii, măcar în ultimul ceas vreau să facem pace. Voi veni la nuntă și vă voi fi mamă amândurora.
Nu ne-am gândit nicio clipă că schimbarea lor făcea parte dintr-un alt plan bine pus la punct. Dar și noi am păstrat o parte ascunsă. Ne-am căsătorit civil fără să știe nimeni în afară de nași. Mamele noastre erau deja cuscre. în ziua nunții, când trebuia să ne cununăm religios, ne-am trezit că preotul nu a venit.
L-am sunat, dar nu a răspuns. în plus, nici invitații n-au venit, deși au confirmat mulți. Am verificat ora pe câteva ceasuri, crezând că era o neînțelegere. Am verificat ora trecută în invitații. Toate informațiile erau corecte.
Mamele noastre făceau pe sfintele. Se țineau de mână și se prefăceau că dansează de bucurie că ne căsătorim.
— Mamă, lăsați veselia acum! Nu ne-au venit invitații, nici preotul! Nu are cine să ne cunune!
— Bieții copii, ce ghinion! Dar ce s-a întâmplat oare?
M-am uitat la Simona, și ea – la mine. Ne-am dat seama că cele două mame din nou au pus ceva la cale. I-am făcut semn să vină în spatele bisericii ca să vorbim. Acolo am vorbit să le înscenăm și noi o farsă: ajunși în fața lor, am căzut unul lângă altul, ținând în mână câte un bilet prin care le destăinuiam că, asemeni lui Romeo și Julietei, am decis să murim pentru iubirea noastră.
Mamele noastre au intrat în panică. Erau convinse că am încercat să ne sinucidem. Au sunat repede la ambulanță, care a venit în câteva minute de la apelul lor. După consultații, medicul a declarat că probabil am leșinat din cauza căldurii.
Cuscrele erau albe la față. în timp ce medicul continua să ne consulte, s-au îmbrățișat plângând.
— Tanțo, hai să uitam ce a fost, că ne mor copiii nevinovați! Mai bine îi lăsăm să se cunune decât să îi ducem la groapă îmbrăcați în mire și mireasă!
Atunci am ridicat capul ca să aud mai bine ce spunea mama.
— Mamă, vino aici! îmi spui chiar acum ce se întâmplă!
Mama a privit-o pe mama Simonei, care a aprobat-o, dând din cap.
— Dragul mamei, când tu erai foarte mic, tatăl tău a avut o aventură. Femeia cu care s-a culcat este soacra ta!
— Vrei să spui că eu și Simona suntem frați?
— Nu! Tu și Simona nu sunteți frați, dar tu și Daria, sora ei mai mică, da… Ăsta este motivul pentru care nu am vrut să o accept pe fata asta.
— Dar Simona nu are nicio vină, nu e treaba ei, tata a făcut ce a făcut…
— Da, dar știi proverbul acela: „Ce se naște din pisică șoareci mănâncă?”. Dacă mama a fost așa, fata cum crezi că este?
Nu am fost de acord cu mama. Am încredere în Simona și o iubesc. Ne-am căsătorit și religios câteva săptămâni mai târziu. Cuscrele au renunțat să se mai opună. Nu păstrează legătura, dar ne-au fost alături la nuntă și nu au mai umblat cu tertipuri.
Am pierdut o parte din bani în acea zi, pentru că rezervasem restaurantul, dar i-am recuperat după nuntă. Acum avem o casă a noastră, departe de mamă și soacră.
Sursa: libertatea.ro
