Eu am un magazin de bijuterii de peste 10 ani.. Intr-o zi, un cuplu a intrat la mine in magazin, pentru a alege un inel de logodna. Barbatul era gata sa cumpere o bijuterie in valoare de de 2000 lei, ceea ce este o o suma destul de mare pentru un cuplu tanar.
Le-am prezentat inelele pentru acest pret, dar ea voia sa vada inele din ce in ce mai scumpe. Dupa ce s-a alintat si s-a rugat de el, facandu-i chiar si promisiuni obscene in fata mea, el i-a cumparat un inel de 3000 de lei. Sincer, nu mi-a placut intreaga scena, dar nu era treaba mea iar afacerea e afacere.
Dupa vreo luna, proaspata logodnica a venit la magazin si mi-a cerut inlocuirea pietrei si inlocuirea ei cu zirconiu. Am intrebat-o daca e sigura, daca nu se teme ca va pierde diamantul. Sau asta era teama, ca va pierde inelul cu tot cu diamant? Nu mi-a dat niciun motiv pentru aceasta solicitare.
Am tinut inelul timp de doua zile si in tot timpul asta m-am tot framantat. Gestul ei mi-a dat mult de gandit. Pana la urma, am cautat numarul de telefon al viitorului sot si l-am sunat. I-am povestit despre solicitarea suspecta a logodnicei. Doar el era cel care platise inelul…
Dupa cum era normal, nici el nu a inteles de ce femeia a facut acest lucru si m-a rugat sa nu dau curs solicitarii. Ramaese ca va reveni el a doua zi cu un telefon.
A doua zi, barbatul m-a sunat extrem de suparat pentru a-mi spune ca ea a rupt logodna. Atunci si-a dat seama de ce dorise inlocuirea pietrei. Urma sa-i dea inelul inapoi, dar sa pastreze diamantul. Petru m-a rugat sa restituie bijuteria si eu am fost de acord.
Dupa cativa ani a revenit in magazinul meu cu alta femeie. Are doi copii si o casnicie fericita. Am ramas prieteni si mi-a recomandat magazinul tuturor prietenilor sai. ”