A mers cu baietelul la stomatolog si l-a luat de acolo fără viață! Povestea lui este infioratoare. Ce i-au facut medicii:

Zion Gastelum, un baietel in varsta de doar 2 ani, a murit subit in urma unei vizite la cabinetul stomatologic. Parintii nu inteleg cum a fost posibil ca cel mic sa moara, mai ales ca il stiau perfect sanatos.

In luna decembrie, Zion Gastelum a fost dus la stomatolog de catre mama lui pentru ca avea cateva carii.

Micutul a fost anesteziat, iar dupa cateva minute nu a mai putut respira. Desi a fost transportat de urgenta la spital, Zion nu a mai putut fi salvat.

Cu durere in suflet, parintii lui Zion Gastelum au decis sa doneze organele fiului lor, astfel sa salveze viata altor copilasi.

CITEȘTE ȘI: . „S-a stins din viata” Din pacate, e adevarat. Iubita lui Liviu Varciu trece printr-o adevărată dramă: „Nici nu ştiu ce doare mai mult…”

Anda Călin trece prin cea mai frumoasă perioadă din viaţa ei, experimentând din plin meseria de mămică. I-a dăruit lui Liviu Vârciu, în urmă cu aproape cinci luni, o fetiţă tare frumoasă, care poartă numele Anastasia Maria. Cei doi se bucură de timpul petrecut împreună cu fiica lor şi trăiesc lucruri noi, chiar şi Liviu, care mai are o fată dintr-o altă relaţie, Carmina, de aproape 15 ani. Deşi în aceste momente se declară împlinită, Anda poartă în suflet o tristeţe de care publicul nu ştie aproape nimic.

Şi-a pierdut tatăl în urmă cu câţiva ani, iar de atunci îi simte foarte tare lipsa. Recent, a scris un mesaj pe contul de Facebook al părintelui ei. Anda avea o relaţie foarte apropiată cu tatăl său, iar pe 2 februarie ar fi fost ziua lui de naştere.

“Astăzi, când e ziua ta, ce-ar fi dacă Dumnezeu te-ar mai lăsa lângă noi măcar o zi? Nici nu ştiu ce doare mai mult: faptul că nu mai eşti aici cu mine, că eşti undeva unde nu te pot vedea sau auzi sau faptul că am înţeles cât de mult pierdem din timpul pe care viaţa ni-l conturează lângă cei dragi… Amintirea, doar ea rămâne după ce sufletul este secătuit de durere. Fotografiile reactivează în mintea mea expresia zâmbetului tău, iar îmbrăţişările calde se pierd în conturul ramei de lemn… Periuţa de dinţi, pijamalele, hainele frumos călcate, până şi parfumul de pe raftul de sus din baie, raft la care eu nu ajung nici pe vârfuri, încă te aşteaptă. Mami a lăsat o lumânare în bucătărie care este veşnic aprinsă, în caz că ai uitat drumul spre casă să te ţii după lumină. Te vreau lângă mine, eşti tatăl meu, cel care îmi impletea părul, cel care atunci când mama nu voia să îmi cumpere ceva pentru că da, eram obraznică, venea şi îmi dădea bani pe ascuns, cel care atunci când sufeream plângea lângă mine, cel care se ducea la orice oră la magazin dacă aveam nevoie de ceva, cel care mi-a spus atunci când eram baieţoasă, că femeile frumoase au părul lung şi poartă tocuri, cel care îmi spunea ce pantofi se potrivesc mai bine la ţinuta pe care o aveam, cel care atunci când greşeam spunea că semăn cu mama, iar când făceam ceva bine îmi spunea ca semăn cu el, cel care mă lăsa tot timpul sa câştig la table, cel cu care stăteam la cafea şi la ţigară de dimineaţă şi îmi asculta prostiile despre băieţi, cel care în fiecare zi mă lua în braţe, mă pupa şi îmi spunea că sunt cea mai frumoasă fetiţă. Mă bucur ca am avut şansa să ne spunem în fiecare zi „Te iubesc”. Ştiu ca ai spus ca trebuie sa mă maturizez şi ca o sa mă ajuti, dar nu credeam ca o sa o fac aşa brusc. Nu credeam ca atâtea lacrimi o sa croiască rauri de tristeţe pe obrazul maturizării.

Timpul nu este prieten cu omul, nu avem oportunitatea de a-l opri sau măcar de a-l încetini, singura noastră posibilitate este aceea de a-l gestiona în favoarea noastră. Trebuie sa profitam de fiecare clipa atunci când este momentul şi sa nu lăsăm timpul sa ne depăşească.
Acum ştiu ca am un înger care mă protejează şi ştiu ca este tot timpul cu mine.

Te iubesc, tăticule şi te voi iubi cu fiecare zi ce trece tot mai mult, pana la cer la tine si înapoi. ..stai nu, e prea puţin, mai bine pana la INFINIT, cum ne ziceam noi când mă cuprindeai în braţele tale puternice şi îmi dadeai senzaţia ca niciun rău nu mă poate atinge, atât timp cât tu mă ţii strâns acolo. De ce mi-a dat drumul?”, a scris Anda Călin, pe pagina ei de Facebook.